2011 - Craciun fericit!

     Nu am mai postat nimic de o vesnicie . . . a sosit Craciunul mult asteptat, sunt la jumatatea minivacantei de 3 zile, ma simt ca intr-un montagn-russe dupa cum zburda vremea si parca nici nu mai stiu daca timpul trece in goana nebuna pe langa noi sau noi trecem nefiresc de repede prin timp . . . 

     In Ajun de Craciun, dimineata, am descoperit ca frigiderul s-a stricat cu o tona de mancare ce astepta sa il umple, virusul varsatului de vant tocmai a incubat si a sosit cu mici cadouase rosiatice si purulente pe pielea micutei Maria, ochisorii rosii lacrimau mici margaritare, mai mult dragalase decat de-rele-prevestitoare, febra care insoteste sosirea scarbavnicului virus a atins culmi nebanuite . . . dar, aceasta fiind gaura de la covrig, am incercat sa identific continutul, miezul, consistenta, pentru ca trebuia sa existe si o parte plina a paharului . . .

     S-a ivit, printre toate aceste detalii nou aparute in viata noastra, o calitate: intimitatea din sanul familiei.(nu stiu de ce se vorbeste de un san al familiei - de ce e unul singur, cand trebuie sa existe cel putin doi ;))) Este multa veselie in aer, ironii fine si tintit emise, dragoste care invaluie toate vorbele si faptele . . . ce poate fi mai frumos? 

Gata cu vorba - ma bag la o baita fierbinte, o ulcica rasa de vin rece si un somn nebun de amiaza

1 Mai, hop-asa!

Fiecare gratar, masa campeneasca, are plusuri si minusuri (plusurile invart mititeiii si tigarile in bot, minusurile fac salata - scuze de gluma, tocmai ce raschetai juma de sticla de Cabernet). Niciodata nu ajungeau cartofii facuti la disc . . . asta pana odata, cand Cumatru lama-scurta si cu mine taie-bine ne-am apucat de curatat la vreun quintal de cartofi, bine spalati si asezonati cu condimente, nebuneste amestecati in ceea ce s-a dovedit mai tarziu a fi galeata de noapte a lu bunicu lu Robert (Dumnezeu sa-l ierte!).

Tocmai am observat ca sticla de Stalinskaia se bea mai lesne nu din pahare, ca tot omul, ci direct din sticla ca gospodarii. In sfarsit, acum, 02.05.2011, la ora 22.55, cand sticla de Cabernet este gata si sufletul meu tanjeste dupa experienta unui litru . . . unu'i litru de Jack, nu mai e litru ca el . . . cica litrul de Jack e muuuult mai greu ca litrul de apa (scoateti un carnetel si notati revelatia asta instantanee) . . . daca as fi castigat la LOTO de Paste, angajatii mei ar fi venit acum la o canasta la mine in bucatarie, sarcina de servici, cu Jack, pui de la Real si cartofi de la Mc; dar, cum am prins doar un parlit de numar la extragere, ma duc sa ma culc, maine merg la lucru . . . noapte buna!

The secret

Exista un documentar, The Secret, care sustine ideea conform careia situatiile care ni se intampla zi de zi sunt generate de gandurile, de dorintele, de temerile noastre. Ar fi o speta apartinand logicii cauza - efect, care ne-ar afecta viata cotidiana.

Eu am fost afectat astazi, 02.02.2011, in sfanta si marea zi de miercuri, de logica cauza - defect, pentru ca toata ziulica m-am gandit cum va fi un weekend urmator pe care il voi petrece la munte alaturi de niste prieteni. Marturisesc ca nici nu m-am gandit la experiente bahice, dar subconstientul meu cel mult pacatos a uneltit impotriva mea si a generat o seara in care am beut cu Finu niste vodca de prima presa, ca si efect al gandirii mele celei preapatimase in calitate de cauza. Am fost lovit in creste de o sursa de inspiratie de nestavilit, drept care am nascut aceste randuri din firea mea fertila in ale scrisului si fecunda de ganduri vartos amestecate.

Acesta-i secretul meu si marturisesc ca mintea mea cea straina in alea virtutilor, urzeste necontenit scenarii in care apar situatii de milostenie: mi-e grozav de mila, in gandul meu, de Simona Senzual, drept care o ajut si eu dupa puteri si aspir la statutul de om mai bun. De mi s-ar implini visarea conform logicii cauza -efect, dar nu vad cum . . . ca mi se cam pune ceata pe ochi. Noapte buna!

Supraoamenii

Sunt cazuri extraordinare de oameni care se trezesc, peste noapte, cu abilitati supraomenesti, greu de inteles pentru semenii apartinand ordinari. "Esti un betiv ordinar" ii striga nevasta sotului care intra in casa, el - regasindu-se, aflandu-si calea de pe cele sapte carari pe care umbla, ea - neputand sa inteleaga un stradania unui seaman de a se ridica peste medie, de a fi un betiv extraordinar.

Exista o persoana care poate indura temperaturi sub 0 grade Clesius pentru perioade indelungate de timp, alta care picteaza fara a avea vedere, alta care poate efectua calcule foarte complicate intr-un timp foarte scurt . . . fiecare cu pasarelele lui.

Eu, unul sunt cameleon ca si fire, adica trec de la o stare la alta in mod artistic, foarte repede. Aceasta instabilitate spirituala creaza cele mai frumoase furtuni de dialog. Spre exemplu:

Zilele si noptile unui student intarziat

* Gib. I Mihaescu este un romancier de exceptie, a carui opera te tine in tensiune de la inceputul cartii pana la final, iar cand s-au terminat filele povestii, capeti un sentiment de contrariere si surprindere fata de finalul pe care il asteptai si cel pe care il gaseste autorul. Potrivit sau nepotrivit, asta este de discutat, dar nimeni nu se poate plange de lipsa surprizei si a umorului subtil, aristocrat, subtil, desi este atribuit unei lichele din punct de vedere al realizarilor, dar un suflet tanar si cu simturile ascutite.

* "Traind de azi pe maine intr-un Bucuresti plin de tentatii, dar consumator de resurse, studentul la Drept Mihnea Baiatu nu si-a dat examenele, iar obtinerea licentei incepe sa semene cu un vis imposibil." Cand toate actiunile graviteaza in jurul aventurilor amoroase si a inselarii pecuniare a gazdelor si a ospatarilor, soarta genereaza in final o reactiune, care ii schimba la 180 de grade firea personajului, reasezandu-l pe orbita.

* Este un roman pe care il recomand pentru destindere si retraire a vremurilor studentiei.

O pata de culoare

Va propun o ghicitoare:

* pata verde, unduitoare, in ton cu decorul . . . as spune curajos ca ar putea fi o sursa demna de inspiratie pentru o pictura valoroasa, daca ar fi creata de mana maiastra a unui pictor celest, din locasul pufos al unui norisor alb;

* in vazduh - minuscule explozii prietenoase din efemera spuma alba si revigoranta; apoi, ca dupa razboi, se lasa linistea, brazdata la intervale neregulate de sunete taioase, dar familiare;

* verzuiul diminetii este inlocuit de turcoazul amiezii toride, galbenul auriu (plictisitor si anost in alte imprejurari) prinde viata si forme regulate, sub atingerea nevinovata si absolut nepremeditata a gingasiei;

* mirosul - sapa profunde amintiri in emisfere cerebrale incrancenate si inca nedescatusate; lumina oboseste ochiul, care cedeaza atentia in favoarea unei lasari in mreaja unei lumi, parca de basm;

Daca nu ati ghicit, va spun eu: vom merge la mare, eu ma voi plimba cu o barca verde pe care mi-o voi achizitiona, marea si nisipul vor prinde viata sub atingerea copilasilor gingasi . . . ce mai - asteptarea devine din ce in ce mai apasatoare!

Revenire

* Am spus ca revin cu impresii si m-am tinut de cuvant . . . in dogoarea restului de jaratec din urma gartarului, al carui maestru am fost, in imaginea unui foc mistuitor si jocul mistic al unor fulgi de jaratec stins, care veseli dantuiesc prin aerul mirific al unui apus de soare de poveste, ne petrecem o seara perfecta de duminica, veseli in suflet si recunoscatori de o asemenea companie distinsa si o atmosfera unica in galaxie.
* "Asta-i drumul vietii mele . . ." rasuna cu tarie in boxe - viata merita traita in anturaj reconfortant si voie buna. Sunt impresionat de apusul de soare pe care l-am vazut acu 5 minute, de seara memorabila de canasta, udata din belsug cu whisky bun, de vinul ghiurghiuliu baut cu nesat direct din carafa, berea mai mult irosita decat bauta, cu mofturi de tineri care nu mai stiu nimic altceva decat ca trebuie sa-si traiasca clipa, care s-a prelungit pe nesimtite, indreptandu-se inevitabil spre incheierea distractiei.
* Ce bancuri bune si glume reusite au fost duminica dimineata, cand am scos cu o maiestrie neasemuita cheia rupta din butucul greu incercat al usii de la intrare . . . numai noi intelegeam glumele, fiind injectati cu portii de alcool egal masurate cu precizie maiastra, iar rasul zgomotos si gurile pana dincolo de urechi au facut ca interventia lui Carmen de a inceta galagia sa fie cu totul fara efect, desi era pe deplin justificata.
* Urmeaza o seara mare cu MIM si alte distractii de la rutina zilnica, un recipient mult prea generos cu gratar de cea mai buna calitate si, nu in ultimul rand, o pofta de mancare comparabila cu ce a a personajului Flamanzila din povestea Harap-Alb.
* Ne retragem in casa pentru ca frigul ne imbratiseaza neprietenos si ne conduce spre intimitatea bahica a unei seri de neuitat!
* Sa fiti iubiti!