Notiunea de mecanica cuantica este data stiintei care studiza interactiunea dintre materie si campurile cuantice, dintre fizica atomilor si radiatia electromagnetica. De notat ca mecanica cuantica este de natura statistica, obtine valori care nu sunt masurate exact, intr-un mod bine determinat, ci probabilitati, valori medii si deductii de natura statistica.

     Max Plank, cel care a descoperit cuantele de energie, a facut acest lucru studiind radiatia energetica emisa de un corp negru (o bucata de fier negru incalzit ca la fierarie, ca si exemplu) si a ajuns la o prima concluzie, ca schimbul de energie dintre materie si radiatie nu se face in mod continuu, ci in cantitati discrete si indivizibile, numite cuante de energie.

    A urmat, apoi, Einstein, care a spus ca un fascicol de lumina este compus dintr-un  jet de particule, pe care le-a numit fotoni, care sunt cuante de energie. Astfel, un fenomen intreg, pana atunci perceput axiomatic, de necalculat sau de neinteles, devine fragmentat si supus lupei experimentelor, gandirii si explicarii.

    Munca a devenit cu atat mai dificila cu cat caracterul corpuscuar si ondulatoriu al luminii, prin analiza fenomenelor de interferenta si difractie, erau incompatibile cu fizica clasica.

    Paradoxul EPR (Einstein-Podolski-Rosen) precizeaza ca particulelor li se poate masura pozitia si impulsul, doar daca masurarea unei particule nu o afecteaza pe cealalta, viciindu-se rezultatul. Acest lucru ar implica faptul ca informatia este transmisa mai repede decat lumina, fapt interzis de teoria relativitatii, generandu-se astfel fenomenul de "fantoma la distanta".

    Dar dacă acest fenomen ar fi valabil, variabilele ascunse ar trebui să fie într-o stare de „comunicație” oarecum misterioasă, indiferent de distanța dintre particule. Acest fenomen se numeste entaglement - entanglarea cuantică se folosește la tehnologii ca de exemplu computere cuantice, criptarea cuantica, teleportare cuantica experimentală.