Nevoia de a intelege lumea in care traim si sensul nostru in aceasta lume se satisface atat in sens metafizic, spiritual, prin stabilirea unor tinte care nu sunt din lumea aceasta, dar a caror atingere se realizeaza printr-o atitudine corespunzatoare in aceasta lume, cat si in sens fizic, empiric, prin studierea fizicii, chimiei si a altor stiinte, unde experimentul conduce la concluzii revelatoare, unde intelegerea se realizeaza prin deductii, concluzii, eventual corectari permanente ale ideilor vechi considerate corecte si dovedite gresite.
Care din cele doua cai este cea corecta, nu e poate stabili cu certitudine, deoarece fizica newtoniana este incompleta fara profunzimea fizicii cuantice, iar cine crede ca a inteles perfect principiile fizicii cuantice si legile ei, se inseala de la bun inceput. Se ajunge la ideea socratica: "stiu ca nu stiu nimic".
Ceea ce pentru o generatie este adevar stabilit, pentru alta generatie este o neintelegere naiva.
Ma bantuie ideea unui adevar "revelat" in Vechiul Testament lui Moise, privind Creerea lumii, in primele doua capitole din Biblie, care a strabatut secole la randul cu titlul de idee unica, de nezdruncinat, de necontrazis .. pana in anii 1500, cand Nicolaus Copernic a stipulat ideea ca Universul nu este geocentric si toate se invart in jurul Pamantului, care ar fi cununa Creatiei si ca Pamantul este "rotund"(bineinteles, cercul face parte din reprezentarea 2D a ideii de sfera sau geoid, disponibila in acele timpuri). Pana in anul 1500 se credea ca pamantul este plat .. cam atat a putut stabili ca dogma (adevar de necombatut, de necontestat) informatia "revelata" unui ales dintre pamanteni, atat a putut descoperi stiinta milenii la randul la umbra neroditoare a monopolizarii informatiei si a studiului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu